Daniel Carlan Blog

Nivelul 2

September 12, 2011 / In: Antreprenoriat

Well, stii cum e: cand te concentrezi pe ceva, dispari o perioada din peisaj, iar cand te intorci, esti alt om. Cu acest post voi “gandi cu voce tare”, deci este o prima analiza a mea cu ce-am facut pana acum, de la inceput de an, si planificarea pentru urmatorul an.

Cand lucrezi pentru a deveni independent financiar, te tot jeneaza cate ceva. Anul trecut ma jena faptul ca 9-10 ore din fiecare zi sunt blocate la servici, si orice as face, de luni pana vineri trebuia sa fiu la munca. Dar cel mai rau este ca fara sa vrei, te integrezi in echipa, cu oameni care au principii si scopuri total diferite de ale tale. Iar asta te trage in jos cel mai mult.

Asa ca am plecat pe cont propriu. A fost foarte greu, dar am reusit. Acum locuim in Slobozia, am un venit decent si un viitor mai clar. Sunt aproape de familia mea, imi vizitez bunicii mai des si ma simt excelent in orasul unde am crescut. A trecut un an, dar eu zic ca a meritat.

Si ce-am facut eu in anul asta? Tineti minte cadranul banilor al lui Robert Kyiosaki? Daca nu, il aveti aici in dreapta. Practic am trecut de la E (angajat) la S (liber profesionist). Am o firma si colaborez cu o companie din Noua Zeelanda (daca tineti minte, in Februarie am inceput sa lucrez cu ei).

In prima jumate din 2011, ne-am chinuit foarte mult cu banii, venitul era destul de mic. Am avut noroc ca ne-au ajutat familia si prietenii. Din Iulie, am reusit sa ajung in board-ul de conducere la proiectul la care lucram. S-a dublat venitul, si acum inca platim inapoi datoriile facute asta-vara. Spre sfarsitul anului ar trebui sa fim stabili financiar.

Anul asta a aparut si o ocazie extraordinara de a ma pozitiona in cadranul 4, de investitor. Riscurile sunt mici, dar pozitia mea financiara s-ar putea sa nu imi permita sa “Skip Go and go rich”

Pana una alta, planul ramane solid: sa trec din cadranul 2 (S) in cadranul 3 (B). Pentru a face asta, trebuie sa conduc proiectul la succes. Cand profitul firmei va fi destul de mare sau cand atragem investitori VC, salariul va creste si voi fi recompensat retroactiv pentru munca depusa. Cu ajutorul acestor bani, voi putea porni un startup pe cont propriu, cu 2-3 angajati.

Am destule idei care au sanse mari de succes, voi decide atunci ce si cum.

Odata ce te afli in cadranul de proprietar de afaceri (nivelul 3), scopul va fi sa strangi capital pentru investitii (nivelul 4).

Estimari in timp:

1. Pornirea startup-ului: Q4 2012 (varsta: 29 ani)
2. Break-even: Q2 2014 (varsta: 30 ani)
3. Stabilitate si independenta financiara: Q1 2015 (varsta: 32 ani)

Toate astea sunt estimari realistice, dar cum facem cu familia si planurile de viata? Viata nu trebuie sa se opreasca in drumul spre succes. Lipseste abundenta, dar fericirea ti-o creezi indiferent daca ai bani sau nu.

CEO-ul companiei cu care lucrez este un tip la 33 de ani de la care oricine are ceva de invatat. Are deja mai multe companii internationale, a reusit sa se descurce pe cont propriu, si traieste o viata frumoasa pe o insula superba in Noua Zeelanda. Are un calm interior pe care si-l hraneste cu exercitii Tai Chi si Yoga, iar asta ii da putere sa conduca cu succes toate aceste companii. Calatoreste extrem de mult si imi doresc sa fiu alaturi de el, sa invat mai multe.

Asa ca am cazut de acord cu Ancuta ca atunci cand venitul va fi suficient, ne vom muta in Noua Zeelanda, pe aceeasi insula. Motivul principal este pentru ca Noua Zeelanda este o tara extraordinar de frumoasa, cu multa natura si vreme superba pe tot parcursul anului. Am vazut poze de acolo si am luat decizia aproape instant. Costurile de trai (culmea) sunt destul de mici. Cu 600-800 EUR poti inchiria o casa intreaga pe insula Waiheke.

Deci in noiembrie zburam in Noua Zeelanda pentru 3 saptamani, sa vedem cum e treaba pe acolo.

Amway

Asta va fi intotdeauna un capitol important in viata mea, pentru ca echipei Network 21 ii datorez toate deciziile pe care le-am luat in ultimii 3 ani. De cand facem parte din aceasta echipa, viata noastra a luat un trend ascendent.

Dupa ce am promis pe blog ca arat planul de marketing peste tot in Slobozia, am avut un esec imens: nici unul din cele aprox. 20 de persoane invitate la un plan nu a venit! Discutiile urmatoare cu cateva dintre cunostinte ne-au aratat ca Slobozia este intr-o depresie generala. De frica sa nu piarda extrem de slab platitul job pe care-l au, isi pun mainile la urechi si il iau pe “NU” in brate inainte ca eu sa deschid gura. Dar nu este imposibil, este doar greu

Trebuie doar sa gasim oamenii potriviti, pentru ca ne trebuie o echipa solida aici, inainte de a pleca in Noua Zeelanda. Acolo oamenii sunt mult mai deschisi, si sigur vom putea atinge nivelul de Smarald chiar inainte de a avea succes cu propriul startup.

Un lucru care ma incurajeaza este discutia pe care am purtat-o cu un director de banca de aici, dupa ce i-am aratat planul Amway. Un paradox care este trist pentru populatia generala este ca oamenii de acest calibru (directori, antreprenori etc.) vad intotdeauna valoarea afacerii Amway. Cei care au cea mai mare nevoie de bani in plus sunt reticenti, iar asta ii face ca intotdeauna sa aiba nevoie de bani in plus. E cam trist

Eu sunt omul care vine si-ti da 2 palme peste fata. Daca nu te trezesti din somn (cum zice imnul), este doar vina ta. Eu am incercat sa te ajut.

Uite ce gand tocmai mi-a trecut prin cap: daca un sfert din oamenii care m-au refuzat s-ar fi alaturat echipei doar pentru educatia oferita de Network 21, si ar fi venit la conferinte, poate acum deja majoritatea ar avea succes in ceea ce fac, ar folosi niste produse excelente din propriul magazin, si ar avea si venituri in plus dintr-o echipa profitabila, in crestere continua. Dar ei nu inteleg ce inseamna puterea unei echipe, cand vine vorba de consum lunar. Cred ca o sa includ asta in planul meu de marketing

Okay, cred ca am debitat destul. I’ll keep you posted.

Succes!